Cînd crezi atunci nu ai cum să faci altfel ci vei face exact aşa cum crezi, conform cu ceea ce crezi... deci a face altfel decît crezi este defapt dovada faptului că tu în realitate nu crezi ceea ce susţi că crezi ci doar te prefaci că crezi, doar te minţi, te amăgeşti, te făţărniceşti, te arăţi cuiva sau te arăţi ţie însuţi că cică ai crede cînd defapt se vede sau se poate cunoaşte, mai uşor sau mai greu, că tu nu crezi şi ceea ce faci nu e ceea ce crezi ci că tu faci orice altceva faţă de ceea ce crezi, conform necredinţei tale sau crezând, în miezul tău, în ascunsul tău, cu totul altceva.
Pînă la urmă tot vei face sigur acel altceva oricît te strădui să nu se vadă şi să nu se ştie căci în general, oricui, nu prea îi vine să facă altceva decît exact ceea ce crede şi nu se poate să stai în minciună la nesfîrşit deci va ieşi la lumină mai devreme sau mai tîrziu exact ceea ce crezi prin faptul că aia vei face... exact ceea ce crezi.
De exemplu, dacă mergi însetat prin deşert şi cineva îţi va spune să o iei la dreapta şi să mai mergi 2Km că o să dai de o oază unde vei găsi o fîntînă cu apă bună de băut atunci tu ce o să faci? Crezîndu-l o vei lua la dreapta şi vei merge cei 2Km, asumîndu-ţi ascultarea de sfatul lui, asumîndu-ţi credinţa în îndrumarea lui, în cunoaşterea lui, în cinstea lui, iar dacă nu vei crede atunci nu o vei lua la dreapta şi nu vei merge unde ţi-a zis că vei găsi apă ci vei merge în altă direcţie oricît ţi-ar fi de sete.
Problema credinţei nu e complicată ci e foarte simplă şi omul ar trebui să trăiască în credinţă făcînd exact tot ceea ce crede... căci oricum altfel nu poate face.
Lucrurile însă se complică atunci cînd e vorba de Adevăr şi de minciună căci dacă crezi într-o minciună de parcă ai crede în Adevăr şi faci ceea ce crezi atunci e clar că poţi să faci rău, ţie sau altcuiva, foarte uşor doar fiind obijnuit să faci exact ceea ce crezi.
E clar deci că pentru a nu greşi, a nu face rău, a nu păcătui, a nu strica, a nu distruge ai nevoie de Adevăr şi de Dreptate... adică ai nevoie de Dumnezeu şi nu de orice dumnezeu ci de Cel care este sfânt.
Ca să poţi deosebi binele de urmat de răul de evitat care a apărut ca o posibilitate din pricina minciunii pe care ai luat-o drept Adevăr trebuie să discerni cu înţelepciune între multiplele ''adevăruri'' defapt între multele minciuni mai mici sau mai mari şi între Adevărul pe care nu-l deosebeşti dintre ele.
Credinciosul poate înţelege treptat că el însuşi prin ascultarea de dreapta credinţă în Adevăr e ferit de orice rău, ştie că nu are cum să greşească şi nepăcătuind şi negreşind simte că nu are de ce să se teamă prosteşte ca un laş, să se îndoiască, să fie în dubii, în contradicţii, în certuri, în scandal, în răutăţi, în culpe, mereu vrînd altceva, adică să scape de răspundere şi să fugă în uitare şi nepăsare.
Cea mai simplă Cale de a ajunge omul să fie liniştit în Credinţa lui este de a-L asculta pe Cel mai mare sfînt al tuturor timpurilor care a dovedit Credinţa ca fiind Bună prin faptele Lui, prin viaţa Lui, prin minunile Lui, prin împlinirea tuturor Cuvintelor Dumnezeieşti... Sfinte şi Adevărate, care sunt hrană şi lumină şi viaţă, adică sunt de ascultat, de urmat şi de crezut pentru că fiind foarte Adevărate şi Drepte o să poţi şi tu face exact ceea ce crezi liniştit crezîndu-le... fericit căci făcînd binele conform Adevărului o să ai parte sigur de bine în prezent, în viitor şi în veşnicie.
Omul însă trebuie să caute să afle şi să se lămurească Cine a făcut şi face Binele şi cine este Sfântul sfinţilor ca să ştie pe cine L-ar putea asculta şi crede pentru a face liber şi eliberat de rău şi de minciună exact Adevărul Sfînt, adică exact ceea ce poate crede.. fiindcă oricît te strădui nu poţi face altfel decît exact ceea ce crezi oricît te făţărniceşti crezînd că minţind şi păcălind ai putea face altfel, altfel decît crezi.
''Celui ce crede toate îi sunt cu putinţă.''
Dumnezeu este Adevărul şi cine Îl ascultă şi-L crede pe Dumnezeu nu are cum să greşească sau să se rătăcească pentru că în gura Lui nu s-a găsit minciuna aşa că pentru a face binele e suficient să-L crezi pe Dumnezeu şi crezîndu-L poţi să faci ceea ce crezi liniştit căci faci Adevărul în care crezi.
Revelaţia lui Dumnezeu ne este dată nouă oamenilor prin sfinţi, prin drepţi, prin oamenii buni şi cuminţi care mărturisesc pe Dumnezeu prin viaţa lor şi prin asemănarea lor cu Dumnezeu, la absolut orice, la vorbă, la credinţă, la lucrare, la simţire, la trăire, la înţelepciune, la gîndire, la tot.
Făptura creată ajunsă să fie cea mai asemănătoare cu Dumnezeu din toată creaţia este Preasfînta Fecioară Maria şi Hristos Domnul, fiul ei... apoi sfinţii şi drepţii.... aşa cum sunt ei revelaţi spre cunoaştere.
Dacă Îl cauţi şi-L asculţi pe Dumnezeu e simplu deci a crede şi a urma Adevărul pentru ca Crezînd să faci mereu fără frica laşităţii ci cu frica de răspundere exact ceea ce crezi... adică binele.
''Oare cine este ca Dumnezeu?''.. vrednic de ascultare şi de crezare şi de urmare pentru ca şi tu cunoscîndu-L să poţi şi tu face exact ceea ce crezi în conformitate cu tot Adevărul... pe care poţi să-L trăieşti şi să Îl crezi şi tu liniştit, împăcat plinindu-L.
Dacă însă minţi şi trăieşti în minciuna pe care o ştii că e minciună oricît te ascunzi cu ea, sau în minciuna pe care o socoteşti şi o iei drept adevăr ca naivii ce se autoamăgesc cum atunci vei fi liniştit făcînd şi urmînd ceea ce crezi? Cum? Vei avea o permanentă nelinişte, o disperare, un zbucium zbuciumat care treptat te va deprima oricît vei încerca să pari fericit, oricît vei încerca să te bucuri prin faptul că strîngi averi vremelnice bucurîndu-te de răul pe care îl faci prin ele altora.
Caută mîntuirea căci ea este pentru oricine o caută... E bine să crezi ca să poţi să faci liber ceea ce crezi dar mai bine este să crezi în Adevăr pentru ca făcînd ceea ce crezi să faci binele şi astfel să fii tu însuţi liber de orice capcană şi de orice cursă a răului care se împlineşte mai uşor acolo unde omul trăieşte şi crede în minciună căci făcând ceea ce crezi fiindcă nici nu prea poţi face altfel, vei greşi şi vei face rău din pricina minciunii în care crezi şi pe care o iei drept Adevăr.
Oare care este mai mare: Sfinţenia sau Adevărul?
Dar care este mai bună, Dragostea Curată sau Dreapta Credinţă?
Dumnezeu este mai mare şi mai bun aşa că nu vă bateţi capul cu grija întrebărilor încuietoare.
Mergeţi liniştiţi, mergeţi în pace, mergeţi înainte cu viaţa spre http://www.noulierusalim.info.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu