Pana la biruinta Domnului cu tine, in tine, nu-i altceva de facut pe pamant! Smeriti-va pocaiti-va ca dreptii si nu k lumea fugind ca tzepuitii-autotzepuitii de lucrarea cinstei rusinandu-va ca pripitii de umilintza curajului-fricii de Dumnezeu care impreuna cu Credinta il invie pe om si-l curata de necredinta din inima, ca acolo se baga prin placeE-uUUuuhuu si trebuie apoi mult inima curatita si pazita de marirea asta pacatoasa ce se desharta in laudarosenii ca se face bolovan si zeama inghetzata-bocna cruda si rea.!. Smerita si blanda smerenie tainica a smeritei cugetari bine sfatuita e de lucrat si nicidecum semetia cinica a slavei-laudaroseniei baniististiristilor lumii ce se dau mari! Creierul mikiduUuhus cauta in stanga placerea lenei-odihnei in prezervativul-protexuUul carnal-chimic ca un buncar in stanga pe stomac-inima, pseudo-pocainta pe cale larga infundata peste care se va pune dop tartarian de plumb, se va suprpa pamantul si se vor pilostivui bolovani deasupra de unde comunica pilostiveli cu dracii ce te baga in autotzepuiala de capcauniuni ce nu-si mai iau mila de la Dumnezeu ci de la lumea unde se pilesc cu mile smintite si laude desarte. Tradarea si pacatul furla ghinion urazbunandu-se pe Dumnezeu ca sa-L excluda! Nu vrei sa mai iesi din adancul pilei privilegiate unde te-ai erijat ca mare popupilash shefutz. Fa-ti iesirea din lucrarea interna a rautatii mincinos-justistiiar agresiva fricosule pagubos ascuns sub curaj nebunesc cu reactie frica-"adevar"-aparare ambalata de victimizari-acuzari-razbunari pripite si pilite cu ghinionoroculisfaci neputincioaselor-grozavelor munci-hule criminale antiMarice ( asmutind-instigand la blestem, sari pe aproape lovind) si din mandropatia prosteasca a trufiei lumii ce pacatuieste in tine prin tine! Prin urmare si aplecare spre Dumnezeu vei afla pace si nu prin "solutia" tradarii. Aprinderea, reactia, reflExu' ia-bu-dă slUgarnic la gLuhUmE, Len-isputo-iar mândrucopghinionorockkciospădosdă faci răU sa scapi si scapi (de Dumnezeu) ca prostu ce se bucura-n nebunie si prostie de raul altuia tzepuit si intelege ca puii infiati la lumpul-moralizator ca e oaie buna sa dea lectii si sa pocaiasca sfinti, sa "curetze" sateizand! Rabda nu trada! Rabda nerabdarea! Nu-L lepada, nu fi slaban! Nu alege răul, iadul, slujirea la satana! Nu-ti vinde sufletul vesnic iadului pentru bani, pentru a avea ce manca si bea animalul. Pofthaleala trufase a zămo-chiuilhulului esti?A chui? Ti se-nvarte întortochiu ochiulhului caputzului shefutz familialfamiliar si cârâie infiindu-se-infiat la demoni a ură si nerabdare cu glas grozav de mare si de tare ca vrea sa fie ajutor de shefutz de pocainta fara credinta, vrea sa se infieze umbrei mortii ca un pui... de la bârfe-te-ia sa cresti barna-porcu-satana-antihrist-grijvisuri desarpte si semetze? Lacomia laudaroseniei gLumeurshilor taratori insisuperstitionisti naivi necredinciosi ravnind grija de a te ingriji ei, pe tine sau puii tai, k lumea. Văităciuniunea smintită a duhulului lumii alias MisisRomnika se sat-isface isface istzepacatul si autoistzepacatul ca solutzinsishUE a istzepapacatului pripit ca un pripit smintit! Nu vrea sa asculte in adanc si din iubirea de sine din sine a lumii din sine ghinionul recaderii si repetarii adictiei idolesti pacatoase acuza de egoism din gaura neagra din teava de "tun" a altora urland ca din gura de sharpe gasind mereu vina-cauza si in plina furie turbata strigurla ghinion privind cu furie exclusivista trufash inaltatoare aparandu-si pulibelidolii pacatelor pi-ci-clop-cluUup cu spatele asigurat indaratul ochiului "drept" , egoistul striga egoism, ipocritul striga ipocritzii, hotul striga hotii, tradatorul striga tradatorii, vrajitorul striga vrajitorii pentru ca nu vrea sa asculte si nu vrea sa-L iubeasca pe Dumnezeu avand in sine iubirea de Dumnezeu de la sf. Treime ci vrea sa iubeasca pacatul, aia ar alege si aia i-ar place mai mult ca toti pripiţii gLumii ce se dau mari trufind, singuri in privilegiile parvenirii pacatului-rautatii sau ca slugi-slugarnice, obedient-lingushitoare ale insispisirozilor si cezarishefilor lumii. Tzeapa!

Totu-i in zadar si nimic de adaugat daca nu se ia aminte veghind si priveghind la... ispripeala istzepuirii. ReflexuhU solhhueEUlui purcelashului agresiv amenintzator invartit sa muste prin manipularea urii ca sa vrea sa-si elibereze pacatuirea de legatura divina la fiecare ghinion si gresala ingrozita de repetarea adictiei lovind cu pumnalul, pulanul, sulita si calcaiul spre distrugere si scapare din impiedicare si legatura, reprosand-amanintand si cedand sa loveasca pentru a face pe plac manipulatorului insistent, avocat al diavolului, al rautatii, al ipocrismului, al tradarii si necinstei asa ca solutie pentru pace si eliberare lumeasca din capcana si captivitate, din moarte asa ca o sinucidere supravietzuitoare.  Ne ia duhuUl lumii sustinut de uUltrashii lumii, ultrashii pacatului, ultrashii trufiei si mandriei lumii, ultrashi labordelatoriei exclusiviste cu regele, cu iubirea, cu sfintenia, cu intelepciunea, cu credinta, cu demoncratia, cu mai micii, asa ca un fel de ”pocaintza”... pocaintza din aia pe sfinvers ca slugarnicia la slugaricii cu robotarnacopU in manlimba sa-ti dea la cap si sa te cotoiasca impiedicandu-te si inhaitandu-te ingrozitti, marcati, infierati, speriati sa creada si sa spere in mantuirea constiintei pacatului exclusivist al lumii vrand sa te faca asemenea lor, sa te cada de partea lor, de partea satanismului prin muscocii turnatori care iti toarna gLumea in relatia de cershala cu cerutzul sau ca muscoii-doglei cu barna-n ochi nevazand ca joaca si chiar fac prostii si pacate ca prostii neputinciosi si pacatosi numai ca sa-si intre asa ca o musca in propria rugaciune a smeritului-vrednic ce se arata pacatos si sa-ti faca pe plac prin jocul viclean de scena al ipocritului handicapat mental ce se crede intelept dand inclusiv lectii... lectii exemplificante despre betia maririi de sine, a iubirii de sine, a laudaroseniei nesimtirii si trufiei zeuomului zeificat asa k lumea zeificata de pagani.

La ce-ti foloseste puiule viclean de bârnă ce toata ziua te plangi ca vhulpea argintie ca sa castigi competitiile daca dezlegandu-te la vorbire te pierzi pe tine? Nu pricepi ca satisfacerile fraierilor tzepuiti ce te cred sunt o cruzime a dezbinarii si tradarii rezultate pusa la cale din invidie de asmutzifer-shoo-pe-ea fiindca ea n-are pui de bârna, de pisma, de informare josnica cu defaimari si ura la adresa celor nevinovati si drepti? Cum iti permiti sa nu-ti pese si sa te inhaiti, din placere mituita cu plâncare-mâncarne, cu cainii rosii ca sa latrii ca din gura de sharpe-porc si sa musti ca turbatul-varcolacul mintindu-te ca aperi, cica pretuirea, cand stii prea bine ca tu pretuiesti doar pretuirea ta, iubirea ta de sine inmsuti si laudarosenia ta, poftele tale de bani si de gusturi si luxuri trufase? Deci ce rost are sa ma mantui pe mine cu rautati in timp ce pe tine te pierzi in gheena ca smintisorii prea alintati intre cornite si premiile inramate de la intrecerile lumii pierdute in plictis? Nu pricepi ca nascocesti conflicte si-ti inchipui situatii rememorand dureri si frici-cosmaruri inexistente doar ca sa-ti lucrezi marirea pe dos? Asta-i mita maririi de sine, placerea asta ce ti-o satisface fraierii razboinici tzepuiti ce nu vad dincolo de lacrimile tale de crocodil izvorate din neascultare si necredinta ce se vor o cauza de mare eliberare dreapta! Hotul striga hotii, cel ce face rau pe nedrept striga ca i se face si i s-a facut rau pe nedrept cu lacrimi de pui abuzat. Marsh de-aici ca esti pui de demon, pui de catzea, pui de barna, pui de drac, pui de pleava, pui de pacat, pui de neghina, pui de necredinta, pui fricos de rahatzel puturos ce nu-si face temele, lectiile milei ca sa-L iubeasca pe Hristos-Cuvantul!... asa ca puiule iti dau anatema!, ia-ti anatema ca nu-L iubesti pe Dumnezeu si marsh d-aici si fa-ti temele si cand zic asta cauta sa inveti mila si nu babilalabele poc de ursulet caraiarizeu care framantand bilutele si pilutele, aduna gubiciura strigand suparat: more and more and more...

Oare stii ce faci, stii ca cazi si ca vrei sa cazi in ”bine” , in binebine-bunbun strain de Dumnezeu si de Hristos-Cuvantul delirand stinta stiintifica si inaltandu-te in desert ca sa te vada lumea iesit in evidenta ca pe un idolash ce se crede mare, marele berou al profiturilor, profiturile ce se ridica din adancul intelepciunii gandurilor desharte ca sa mearga mai adanc la pierzare, dezbinare, distrugere, nimicire, necinste si rusine? Stii ca vrei sa folosesti frumoasele tinere si crude, fetitele, sfintele, calugaritele, gurile ca sa le pacalesti sa-ti frece poftele si placerile numind asta iubire cu tzaganoaca-poftoaica neagra cu roshu ce se potriveste cu pistruiatu chel cu bube-n cap si apoi vrei sa-ti aduni haremul inselaciunilor frecarilor egoiste numindu-l raiul si fericirea desfatarilor (ravnind pacatele poftelor privirilor dorintelor sa ti-o frece frumosele proaspete pe bani asa ca o curatenie si o solutie la stressul zilnic si ca sa-ti aduleze si sa-ti credibilizeze puterea)? 

La alinierea ghinioanelor, greselilor, păagubelor satana arunca neintzarcarea pe preasfanta stiind ca neintarcarea e rea si ca tine ispita si ca de frica caderii in prapastie dupa ce ti se da branci afara din biserica si de frica innecarii ai sa urasti si ai sa te razbuni conform solutiei pripite, hula si lovire la adresa ei caci ti se pare drept. Tzeapa!  

Acolo in tine e plangere si te plangi si-ti auzi plangerile si ratiunea libera te tzepuieste fiindca deduci ca nu minti daca te plangi si-ti auzi plangerile si crezand ca nu minti te crezi nemincinos, drept, vrednic, si te autoindreptatesti fiind sigur ca nebunul ca nu ai cum fi tu cel mincinos, gresit si ticalos si de acolo te infurii si te ridici si mergi la pierzare impotriva lui Dumnezeu urland pagube ca din gura de sarpe de frica timpului care te strange si incepi delirul stiintific al deznadejdii si astfel darami si dezbini si distrugi avand impresia ca faci bine si ca esti bun nevrand sa vezi ca acolo in adancul mintii din sine din burta, din stomac excluzi cu subiectivism si cu naivitate vicleana faptul ca ai putea fi tu mincinosul, ipocritul, orbul, adica cel ce cauta sa profite adoptand profiterolul victimei care isi face un idol din lacrimile neputintei turnate si pe care-l zeifica inchipuindu-si ca nu are cum sa minta si sa greseasca acel chip, acea masca, acea persoana pe care o traiesti cu atata voluptate narcisista pentru care k lumea te sacrifici sa te pocvaiesti si sa-ti mijloceasca ea binele, defapt raul pe care tu-l vezi ca un bine repetand bine-bine, bun-bun si simtind acea forma interna de bine strain de Dumnezeul cel Adevarat, singurul si adevaratul bine bun Caruia cu cruzime vrei sa-I faci rau distrugandu-ti idolulul din sine cu organe cu tot, cu viitor cu tot, dinadins, cu incapatanare si ambitie parvenitista pentru a te glorifica eroic in victoria pierzarii a avantului prabusirea care se ridica din adanc si merge la pierzare, adica inapoi in lume slujindu-i ca un slugarnic care se smeresti si se pocaieste pe sfinvers, redevenind un sclav boschetar gata sa-i fie pe plac si sa-si puna nadejdea in ea cerand ajutorul celorlalti sectanti ”pocaiti” care nu pot si nu vor sa recunoasca idolul mincinos din ei insisi, lumeul plangacios care plange vrand sa fie k lumea legilor faradelegilor si a pacatelor ce te tin sclav si te baga in chinuri vesnice si in dezbinare si rupere de Mantuire si de Dumnezeu, comunitatea, biserica, lucrarile, viitorul cel cu adevarat bun al raiului vesnic. . 

Adica furli ca iar pacatuiesti din cauza cuiva, ca esti pagubit, te nemultumesti a repetare a adictie a insistenta demonilor ca un ghinion al alinierii planetelor ce proorocesc necazuri si cruzimi evidente si atunci vrei sa scapi din frica insuportabila si din presiunile neputintei, puteri pe care nu le stapanesti si vrei cu toata forta sa scapi de problema si culmea, mintea ta pripita si programata sa gaseasca solutii de supravietuire gasestie solutia tradari ca cea mai simpla si practica slutie si te inervezi, te grozavesti si te razbuni vrand tradare motivat de pisma si de loviturile in orgoliu si asa pacatul din sufletul tau, pacatul care ai devenit se revolta si exclude pe Hristos-Cuvantul rezolvand gresit problema, caci problema vesniciei era sa gasesti pacea si linistea dar fara sa tradezi, fara sa tradezi si fara sa pacatuiesti!!!  Te pilesti cu pacatul si pentru el te dai, iti dai inima sau sufletul sau iti vinzi creierul, trupul si munca, te umflii in orgoliile si grozaviile prostiei si tradezi vrand ca sa te ia haita... demonilor buni de tot care in ascuns uneltesc si se razbuna cumplit in viclenia lor pierzatoare de suflet vesnic in gheena, necredinta si dezbinare sperand in acumulari stiintifice razultate din aventurile stiintifice al pacatuirii pe altarul jertfelor tzepuitoare ca sa cunosti si sa acumulezi blestem.

Daca apare preasfanta si te taraste pacatacuzu vazand femeia ca sa inmultesti si ridicand mana ca sa-ti aperi nepacatuirea si dai sa te razbuni daca tot ti-ai ridicat mana si daca-i a ta vrerea din mana acuzarii atunci iti faci vrerea ca-i programarea ta si te razbuni pripit cu reflex orb trufash ca mai mare? Asa ti se ridica... mana, piciorul, pulanul, toporul, hula, bolovanul, pistolul... asa ti se ridica si te razbuni pierind?

O rautate nevazuta face ca din rautate, cand apare Dumnezeu sa ma razbun pe El si pe mine autotzepuindu-ma si amagindu-ma dandu-ma dracului apropiat, incantandu-ma cu naivitate scapacioasa si lingusitoare si excluzand ca prostul pe nebvinovatul Dumnezeu de parca mi-ar face rau asa cum mi-ar fi facut in trecut ca o recidiva de care vrei sa te scapi. Dumnezeu e bun si io-s fricos si fraier si mai ia pacatul din sine si ma ajuta sa scap adica el se scapa de Dumnezeu mandrindu-ma sau mandrind pe dracul caruia i se subordoneaza. Fuuuui!  

Urlii a paguba si a ghinionkkciospaădos si lovesti? Dai? Folosesti amenintarea mainii ridicate ca sa implineasca razbunarea acuzarii pentru protectia "nepacatuirii" pripite? Folosesti caderea greutatii accelerand si invartind? Nebune, nu vezi ca esti un turbat pripit care ai ridicat?.. mana la Dumnezeu? Asa pazesti preasfanta de acuzarea impotriva ei ce vine prin pacatul tau tarator ispititor care vrea s-o foloseasca? Crezi in minciuna cu care esti asmutit ca ea ii vinovata si ca ghinionul e din cauza ei? Reflexul si amenintarea se deruleaza prea rapid si te trezesti ca ai facut uciderea pripita ca o curatare? Cumplita e nenorocirea asta care te ia si te trezesti abea dupa ce ai dat! Pacatul facut nu se mai poate lua inapoi si esti greu vinovat si de aceea trebuie sa te pazesti sa nu te pripesti, sa nu lovesti, sa nu ridici!

Atentie! Atentie si la atentia a doua, la atentia interna a barfochiului din tine din ascuns si vezi ce santaje emotionale si propagande nedrepte sunt pe langa atentia interna ca sa-ti invartoseze si sa-ţi manipuleze dreapta atitudine muzsamalizand cu lingusiri si alinturi perverse neascultarile si caderea din seriozitate.

Frica de viitor, de trezivirea din somnul pacatului la pomenirea intamplatoare a cuvantului Dumnezeu, frica de datoriile duovnicesti, de munca, de cruce, de stropirea cu apa, de raspundere te caraie pana dai in furiacucauzacu pe dos in atentie razbunadu-te iesit din minti ca hula pentru ca nu vezi momentul tradarii, cand mori fata de adevar, fata de dreptate si dai drumul energiei si potentialului distructiv al tensiunii acumulate ca frustrare si necredinta trufita, mandrita si laudata k lumea. 

Ce nebunie, adica atunci cand apare bucuria stapanului sau (Hristos) care il lauda, dupa ce omul asculta si face un bine, omului prost si egoist intelegand ca diavolul ce se intampla, ii pare rau, pismuieste si uraste blestemand bucuria si marirea stapanului sau si se razbuna crunt laudandu-se la maxim ca nu se lauda de loc si pentru asta isi distruge lauda, slava, lepadand pe stapanul sau (Hristos) si sinucigandu-se cu furie neagra de la ura si mandria cumplita si are impresia ca e drept in ceea ce face, dovedind cruzime matochist sinucigase de tip kamikadzeuU, cica pentru ca sa nu se arate ca se lauda si ca e laudat, ca cica nu primeste laude asa de tare se munceste pentru imaginea lui buna de laudat de lume si de sine insusi. 

Oare de ce si pentru ce ai vrea ca prostul tzepuit-autotzepuit-tzepuitor sa te ispripesti ca sa te smintesti pentru a te da duhului lumii pe vesnicie, ca si amanta sau sotie, marelui babiluxifer proorocreieristor-ister-istur pacumuleta pacat-semnat pe repede inainte? De ce doresti, vrei, poftesti sa te dai pe mana lor, pe mana pacatului pacatosilor grozavindu-te ca un ultras ce vrea raul, sa tina cu raul, sa fie raul, sa faca rele ca grozavii ipocriti, ca hotii de slava, de faima care sfideaza si provoaca lucrand dezbinarea si deznadejdea? Daca ai semnat, ai jurat, te-ai maritat, te-ai dat satanei pe veci atunci nu deznadajdui, exista pocainta, exista posibilitatea de lepadare si divort, de renuntare la ”demnitatea” mandriei, exista umilinta si rusinarea si staruinta in pocainta si iertare. Nici un pic, nici o clipa nu va mai dati lumii. Domnul Iisus Hristos-Cuvantul este mare asa ca apelati cu incredere si primiti-L mantuitor ca sa steraga rabojul pacatelor si sa dea foc zapisului faradelegilor noastre semnate de voi prin necredinta si faptuire. 

Nu e credinta, credinciosie, faima, mandrie, sau virtute ca sa sfidezi si sa bravezi  inaintea dreptilor din dreapta credinta mandrindu-te ca de dai satanei pe veci ca vicleanul ipocrit caruia i se pare ca face bine si ca se razbuna pe drept daca devine ultrashul rautatii beroice a marelui babiluxifer, a luptatorului cel rau. E ispripeala smintita, e tradare, e creierom pustiu si pacatos si e duhul lumii ce iese din inima si gura ta ca sa tzepuiasca sabotandu-te ca pe fraier, ca pe prost ca sa-i faci pe plac, pe placul grijilor ei desharpte.   

Nu solhUEpUEUshtishtiristi ce chiar sunt solhUEpUEUshtishti chiar daca pare ca doar joaca prostia sa para ca-s sfinti vrednici pe interior si destepti ascunsi ce se prefac smeriti, prosti si umiliti! Nu va bagati asa ca muscocii vicleni si desfranati ce toarna gLumea in relatiile de rugaciune, bai desfranatilor vicleni vopsiti-cameleonizati. Nu sminteala pacatoasa jucata ca smerenie ca sa se infiltreze ca si cartitele in relatia pacatosului cu Divinitatea. Nu asa ci serios cu lumeaintelepciunea pe lumeaintelepciune calcand exact ca Hristos ce cu moartea pe moarte calcand viata daruindu-ne! Biruti lumea nu k lumea ci urmand lui Hristos-Cuvantul pe Calea Lui!

Curatiti-va bisinagoga satanei de lumEUri ca sa nu slujiti duhului lumii alias satana haivaita-vicleana!

Cautati-L pe Domnul Iisus Hristos-Cuvantul pe Cale ca sa gasiti adevarul Adevarat la adresa: http://www.noulierusalim.info/ respectiv http://www.noul-ierusalim.ro

Radacina viciului ce ia locul lui Dumnezeu in om: fricuscusul parvenit ce se victimizeaza oportunist ca sa slugarniceasca lingusitor si sa denigreze furios inaltzandu-se pe cadavrele necredintei si dezbinarii lucrata de viclenia rautatii pacatului din gresala. Invatand din gresala in gresala pana la "victoria" finala: trufia mandriei pacatului, demnitatea mandra a barfei ca a biruit ispita prin facereaisisstiintei de a te autotzepui ca la baalamucinceai impietrit ca sa nu mai poti respira rugaciuni.. De ”frica” datoriilor duhovnicesti fuge.

Sarcazsmul ipocritzilor pe dos, ipocritzii răi plini de zdruncin distractiv care indraznesc sa-si permita sa nu greseasca pungii cu bani murdari, aia mint pe dos si spun adevarul pe dos negresind capriciilor, te toarna dandu-se cioplitzi, fluidizand un coontinUum spre pacatele iertate si spre necredinta istorica ca o repocaintza k gLumea simandicoasa, cosmopolita si plictisita si k ceasuUu cu cuc de langa continentul scufundat lemuria antlantidei-zei! In capul sufletului din om locuieste mintea viciului care-l parvine pe omul important devenit asa prin minuni inchipuite cu merite personale superstitioase. In pesoana din om isi face loc persoana antihrista parvenita care slujeste parvenitismul lumii si parvenitismul alesilor ei. Omul astfel tzepuit si autofraierit la bunatatea lui naiva se inroleaza si duce lupta cea rea, ca un razboinic pentru parvenire si pentru cruzimea cea mai lunga si mai rea, gresala cea mica, putina credintza, rautatea varsarii credintei sau a sangelui foarte foarte putin ca un ideal lumesc omenesc de parvenire. Cruzimea cea mai mare devenind gresala cea mai mica facuta de om lui Dumnezeu, mereu, pic cu pic, necrezand putin si dezbinand putin si astfel chinul devine indelungat, vesnic, neascultarea si contrazicerea chinuind cat mai mult ca un ideal al cruzimii maxime imbracata in ipocrismul si fatarnicia naiva a idealului mental-sufletesc al creierului poftei sufletesti-inimoase, bune, nevinovate, umane. 

Fricusul parveninator furios si fricos lingusitor in acelasi timp, te chinuie necrezand lui Dumnezeu dar inchipuindu-si ca face bine, ca e in ascultare de Dumnezeu si in familie, in intimitate. 

Te rog da-mi voie sa-ti scot paiul din ochi, asta spune ipocritul ”mantuitor” in timp ce sufletul lui e parvenire si mandrie a intunericului rautatzii!

Cand se panicheaza vine cu formula superstitioa a aducerii jertfelor satanei, pacatului, raului, hulind, corcind grija lumii cu cu solhUEa, Uînțelepciunea cu desfrîsătănizele ”fecioare”, blestemand, denigrand, tradand, facand orice pacat desfranat si spurcat, dandu-se la satana, dand la dracu, invoindu-se, jurand, semnand, dezbinand pe dos, facand pacte sau inhaitare ca sa-si dea sufletul, trupul sau slujirea si sa fie in stare de orice rau si orice minciuna ca sa scape cu ”viatza” fara credinta si sa parvina klumea desfranand pe interior unde capul plin de intzelepciune si de gandul gandurilor desfraneaza producand inmultzirea virusilor, a infectiei si a distrugerii sufletesti si trupesti, organice visand la dama de pica, dama cu camelii, damen tango desfrîyinyangurului prin organismul tot mai bolnav si sufletul tot mai corupt si mintea tot mai fraierita si tzepuita.

Tzeapa si si-mai tzeapa! Ispita mai răului travestita in mai bine si razboiul prostilor care toti doresc, poftesc, vor tot mai ”bine”... acum.

Ca fraierul stau in mai bine toata ziua ca-ntro balta a slavei de sine si nu-mi dau seama ca-s tzepuit. Nu-s multzumit cu ce am si cu cat is de fraier fraierit la naivitate si iata ca nu ma pot astampara si vreau tot mai mult bine. Visez si slujesc aceasta vedenie ipocrita si amagitoare a mai binelui ca un razboinic ce facand cruzim pentru victorie crede ca va avea parte de tot mai bine. E razboinicul luptei aia rea, razboinicul intunericului care pune botul si-ndrazneste si-si ia, isi fura, se bate, se lupta si se judeca pentru mai binele sau care defat e mai raul travestit. Acolo-i ispita si intelepciunea, acoloi calea de mijloc aurita, acolo-i rationalitatea de aur, a+b/a=a/b=phi prost si profitul. Sta omul ”intzelept” pe ratzia asta crezand ca sta pe oua si pe semintze si acumuleaza impartzind ca spirala melcului bravand inregimentatt sub steaua cu cinci coltzuri si pentagonul buncarizat din interiorul ei nepricepand ca aia pe care merge, pe calea de mijloc aurita a raului mai mic si a cumpatarii, e defapt caleaa coruptiei, corcelii si compromisului cu orice pacat mic sau mai mare, e calea usuratatii. Exista o cale cea mai usoara si intzeleapta dar ea e facuta pentru mila ca sa dai mila sclavilor, boilor, magarilor, cailor insemnatzi pe frunte cu steau alba dar nicidecum calea aia nu e facuta sa stai tu pe ea la miloaga calare pe ratzie si impartzind pana tzi se umple potul pe baza jmecheriilor si vicleniilor. Tu nu esti sclav, nu esti magar, bou sa om handicapat si chinuit aflat sub sarcini grele pentru ca stapanul sa-tzi dea de facut ceva ca sa mergi pe cea mai usoara si intzeleapta cale. 

Ca atare iata, duhul lumii te ia sa mergi ca lumea pe calea ei de mijloc aurita si mergi pe ea din rau in mai rau avand impresia ca mergi din bine in mai bine. 

Astfel il umplem pe Hristos de tzepe si tzarusi, de piroane si sulitze, de invarteli si rasuciri, comportandu-ne ca niste macazagii suparatzi pe pierzare ce dau cu coasa aruncan-o ca bumerangul, pentru a sluji, apara si desavarsi VICIUL!

Slujim viciul ducandu-l din bine in mai bine si pe noi din rau in mai rau. Ca fricusii disperati slujim viciul avand impresia ca suntem mantuitori si nicicum nu ne putem opri aceasta slujire pana nu-i mantuim si-i eliberam pe toti!

La asta te duce grija lumii.   

Itzi faci voia ta si devi ateu ce face voia duhului lumii. Iar ateii de aia au inventat ateismul, satanismul, antihrismul, ca sa poata sa se slaveasca pe ei insisi cat mai mult cu tot ceea ce au furat de la Lumina Lumii, de la Hristos, de la Dumnezeu sustinand ca e meritul lor si ca altcineva nu exista. Toti iluminatii si iluministii lumii din toate timpurile sunt decat niste hotzi si niste lupi travestiti ce te duc ei din ”bine” in mai ”bine”, e mai raul travestit in mai bine!

Boala profesionala: Slugarnicie la sefuitorul pepepeperau si cale de mijloc aurita, usuratatea!!

Pentru orice creierul voirii rele din sânul din sine urla GRESHALA si se razbuna crunt, neputincios! Nemultzu-minciu-greshu-sefmare pus pa roate moarte k lumea se rzbuna fara crutzare pentru o gresala minora dandu-se negresit desi e cu bârna in ochiul ciorb deflorand gurochiul cu bârna.

 Am aflat, pana la urma tot cautand am primit raspuns, rezolvare. Era și scris. Adica de ce cârâie omul, de ce se plange mereu pe sfinvers si pentru ce oare se razbuna foarte foarte suparat si crud, fara crutzare, fara iertare, nelasand loc de intors si de buna ziua? Pai pentru ca ”negresit” fiind nu poate sa suporte gresala asa ca vrea cu orice pretz sa lase toata lumea din jur sa se invarta roata, roata, roata, roata, acolo e unitatea intzelepciunii bucutzelor fetzelor de bogatzi privilegiatzi din viitor in care-tzi incarnezi fatza ta ca sa impresionezi si sa sfidezi inaintea Domnului. Cum nu se invart rotzile asa cum ai randuit tu intru smecheria ta, cum strigi ca din gura de sarpe, ca hotzul care striga hotzii, ca ipocritul care critica ”ipocritzii” urli ca un disperat : GRESALA!!! si ceri sa fie lasate rotzile sa se invarta, ca apa care trebuie sa curga. Te ia de nu te vezi fatza asta spurcata asa cum ii ia pa parinti, mame si tatzi chipul turnat al copilului lor mult prea rasfatzat, alintat, tinut in puf, in bani, departe de orice grije si permitzandu-i-se orice capriciu, orice faradelege stiind ca el va fi mostenitorul. 

Ca atare pentru greseala cea mai minora te razbuni crunt, pentru ca vezi tu ca se iese din randuiala ta imbecila, proprie si personala, atunci gata, nu poti suporta de păarca te picura cu metal topit si urli greseală ca descreieratul ca sa-ti motivezi voirea ta cea rea a inimii creierului tau din sîn, creierul cel mare, cel fara gresala prin zgarcenie, prin lene puturoasa si ca pe un chibrit ascutzit te ia razbunarea cumplita si executzi ca orbul dand cu bomba nimicitoare pentru o gresala inventata, inchipuita, pentru un nimic, exact ca un ipocrit mare sef al greselilor la fel ca si toti carturarii, fariseii, ipocritzii, batranii traditzionalisti, gramatici si mari lideri lupi moralisti in piei de oi vorbind si lucrand cu manusi lingusitoare, diplomatice si mieroase.

Nu te uita la ei ci uita-te in sanul tau si vei vedea acolo creierul tau disperat de gresala plin de voirea cea rea care neputincios cade si se razbuna pentru... o... gresala. Nu pentru pacatele cele mai mari, pentru pacatele de moarte, nu pentru calamitazi si distrugeri provocate de desfranare ci pentru greseli foarte foarte mici, minore, o litera, o balbaiala, o ezitare, o virgula, un purice sau un tzantzar care n-au sarit si au ciupit la fix, penmtru doi bani gauritzi care nu ies la socoteala, pentru o shaiba, pentru... da-da, pentru un nimic de gresala, disperi aprins de rusine si ciuda si te razbuni cumplit ca focul pe care torni benzina, facand crima, ura, hula, nebunie, moarte, distrugere, dezbinare, genocid.... 

Deci asta e bulgarele exploziv: nemultumire, caraiala, ”marea” gresala si razbunare ucigatoare ca un ipocrit ce te crezi negresitor.

Puteti sa va opritzi de la greseala de a va razbuna pentru greseala minora a voastra sau a altora?
Puteti sa nu va razbunati pripit pentru greseli neinsemnate? Nu prea. Mie nu-mi iese. 
Acolo in neputintza e vorba de necredintza, ipocrism si gresala, de pripeala naiva si ucigatoare!

Ieșire din înmultirea înmulțirii deznadejdii. Râde ciob de oală spartă știind că ciorb la ciorb nu-și scoate ochii. Bă iudbilă mare barron, tu cu o sărutare țepuiești pe Domnul tău? Te sinucizi apoi iar pentru bani ca sa-i acuzi pe toti?

 Păpământ sunt și vreau mereu să mă întorc în păpământ ca orice deznădăjduit. Pentru că păpământul cica nu-mi dă rod păpământ, mai mult păpămănt, atunci mă îngrijorez ca lumea și disperat îmi satisfac datoria istoric tradiționala de a înmulți păpămânmântul că de aia sunt om. Mă lustruiesc în feciorie călugărească ca piatra ca să devin prețioasa și exclusivistă vrând să atrag toate privirile și mă întaresc în pustnicie adâncită ca perlele și ca diamantele pentru ca să vrăjesc privitorii si țepuiesc auditoriul cu luciri miraculoase și vibrații invincibile, indistructibile și poate așa reușesc să ispitesc pe careva făcându-l să creadă că-i iau iubirea iubitei sale ca să se mânie și să ia ca prostul sulița lui Saul sau ciocanul lui Thor și să mă facă țăndări, cioburi de oale și ulcele, praf si pulbere de pământ. Țăndări, cioburi, praf si pulbere cenușie, aburi și fumuri = mandria înmulțirii păpămânmântului la fel ca întoarcerea omului în păpămânmânt dar e o înmulțire mai complicată, e înmulțirea înmulțirii ca un fel de deșertăciune a deșertăciunilor. Acolo e înțelepciunea pentru că 1 pământ + 1 pământ ≠ 2 pământ ci e 2 la puterea circumferintei globului de tarrot ce tinde la infinit. Cum nici macar 1p păpământ nu rămâne  1p ci rapid se multiplică si crește în ascuns, în singurătate până explodează, iată că 1p ≠ 1p deci matematica asta lumească, vampirică, moroică, demoniacă prin care te joci de-a ascunsul de lumină nu te scapă de păcate oricât de mult te izolezi ca asceții ci te risipește și ajungi un fiu al glUmii, al pierzării căci crezându-te smințișor sau cu pîcate foarte puține, aia una ce-ți lipsește, îi vei pierde pe toți cei din jur încercând să-i țepuiești ca pe Domnul care cică te-a condamnat la singurătate în adânc. 

Iată deci ca sunt sclav grijii lumești a oalelor omenești goale sau pline cu tzandari de moacă deznădăjduita ce vor mereu să înmulțească păpămânmântul. Am prea des sau continuu grija asta tâmpă, grija goluUlui din oală că cică n-ar fi destul pământ sau că s-ar termina și trebe eu să-l înmulțesc sau să-l pietrific ca diamantul indistructibil ca nu cumva să scadă, să nu se piardă, să nu dispară ci să atragă. De aia și simt șuvoiul ăsta, aprinderea, furia asta mare, nevoia și dorința autodistrugerii prin explozie de supărare, vrând ca să se facă toate țăndări, aburi, fumuri, praf și cenușe împrăștiindu-se și descompunându-se până la atomul elementaar ca întro explozie nucleară căci astfel iată mă pot lăuda că lucrez la înmulțirea înmulțirii păpămânmântului vrand să umplu cu mocirla asta rezultată pe o melodie descântată și fermecată ca un lichid al fețelor deznădăjduite, banștismUul ca un drog nerusinat anesteziant-sarcastic si agresiv, să umplu până la refuz sfeșnicul cel roșu ce șade pe șeminEU, sfeșnicul ăla plin cu cenușa fețelor deznădăjduite ale tuturor înaintașilor mei tradiționali lumești familiști-inițifici.

Ce e deci lăcomia? Inmulțire de păpămânmânt. Ce e desfranarea? Înmulțire de păpămînmînt? Ce sunt toate patimile astea lumești, omenești? Zgârcenia și adunarea de averi, plictisul, lenea, furia, mandria, laudaroșenia, slava de la lume, hoția, crima, răzbunarea, cruzimea? O nesfârșită înmulțire de păpămînmânt și o lustruire luxiferică ca pe bani și bijuterii ca să atraga pe fraieri în capcana acestei înmulțiri a înmulțirii păpămânmântului lucrând deșertăciunea deșertăciunilor ca o nădejde a deznădejdii și disperării. Vai vai, mi se termină banii. 

Nu e oare deci blestem si tâmpenie maxima această dorință nebună ca o grijă și datorie ca să iubești munca de a înmulți înmulțirea păpământului cu care se hrănesc demonii? Mi-o mîncat banii!!! (PăguBoșii prosti UuUurlă și plang dupa baniștiucii murdari si vremelnici dandu-se pagubiti.)

Ce e deci lumea și stăpânii ei și cu ce se ocupă? 

Așa că Dumnezeu ne recomandă ieșirea, lepădarea de lume si de sinele ei cu care sunteți plini de voi numindu-vă EU, lapte de capră alb negru, justitia pungașe a înmulțirii înmulțirii păpămânmântului laban mUrdar si vremelnic.