Nu fura... (''Să nu furi''... (Adevărul făcându-ţi seif subpământean aşa ca sluga leneşe şi vicleană care a îngropat talantul) zice în Decalog la Legea Vieţii numărul 8) şi ''... în gura lor nu s-a găsit minciuna.''

Nu fura dreptatea ca omul, nu fura slava ca dracool şi nu fura vina ca prostul ca s-o arunci pe femeie!

Furtul vine din necredinţă şi vrei să furi ca să ai tu ca să fie numai al tău şi toate numai ale tale.

Păi dacă furi dreptatea şi ea devine a ta, numai a ta, oare o să mai ai tu răspundere înaintea Dreptăţii, înaintea sfintei Cruci?

Deci nu fura dreptatea ca să faci din ea acoperămînt minciunii, credinţei tale în minciună şi răutăţii căci aia faci din ea, RĂUTATEA ŞI MINCIUNA TA!.. de care te ţii cu ambiţie încăpăţînată la infinit nevrînd să cedezi, nevrînd să te opreşti din ceea ce ai pornit să faci şi să aperi: RĂUL.

E greu să nu minţi dar te avertizez că cu fiecare minciună ţi se formează un zid nevăzut care te desparte de orice bine şi treptat devi un prizonier închis într-o temniţă cu foarte multe ziduri nevăzute dar care sunt de nestrăpuns.

Ca să ieşi din ele trebuie să spui Adevărul (prin pocăinţă, spovedanie sau altfel, recunoscînd, regretînd) acela de care ai fugit atunci cînd ai minţit alegînd din laşitate calea uşoară de scăpare.

Trebuie să spui mereu şi să recunoşti mereu şi dacă la prilejul următor vei avea tăria să nu cazi în recidivă atunci zidul nevăzut al respectivei minciuni se va spulbera şi te vei apropia de libertate.

O relaţie cu aproapele se poate construi numai în Adevăr deplin şi în răspundere deplină adică asumîndu-ţi respectarea Dreptăţii şi nu furtul ei.

Hristos Dumnezeu este Adevărul pentru că viaţa Lui este în Adevăr şi în Duhul Adevărului, Duhul Iubirii lui Dumnezeu. Deci e obligator să te raportezi la cei ce se află cu viaţa în Adevăr, în Dumnezeu, căci ceilalţi, mai mult sau mai puţin păcătoşi chiar dacă spun Adevărul sunt mai puţin credibili fiindcă au mai puţin viaţa lor statornicită în Adevăr.

Maica Domnului este în Adevăr, Sfinţii, drepţii... dar şi orice om care începe să iasă din temniţa minciunii în care stă ascuns şi închis de obijnuinţa uşurătăţii, căii comode, căii laşe, căii greşite de scăpare are acces la Adevăr... trebuie doar să vrea şi treptat va putea să spulbere prin sinceritate zid după zid, lanţ după lanţ şi să iasă din ascunziş la Lumină, să iasă la Libertatea Adevărului trăind în sinceritate, dreptate şi răspundere faţă de ea în faţa oricui, cu demnitate ca o fiinţă fericită şi scăpată din capcană.

Practic, dacă iar vine prin tine sau prin alţii tentaţia lucrării celei rele, a minciunii, a laşităţii, trebuie să te opui ei cu orice risc şi în ciuda oricăror consecinţe nefaste de care te sperii pripit.