... spre Noul Ierusalim.
Ma simt pe moarte si la fiecare pas am impresia ca ma prabusesc in caraiala din pricina taraturii desfranarii in loviri crude cu tzinta si eticheta shovina, iscusit asmutzita, logic basculase, direct in Dumnezeu pentru repetarea pacatelor si din cauza repetarii ca intro sclavie crunta sa te frustrezi si sa dai sa te aperi cu reactii instinctiv agresive, de fecioara nebuna turnatoare ce se apara pe sfinvers cu exclusivism orb cioplind cu tot Uarmamentul cioplit din orice orice ca sa cioplesti cu el, sa intzepi si sa excluzi, sa dezbini, atacat fiind din interior si exterior de autotzepuire cu tupueu si nepasare de smintzisoriciu gros si nerusinat fiind ispitit de mustele sateiste, sefuitori putanusi care nu fac altceva decat sa te ia (din Dumnezeu) ca sa iei si sa-ti dea ca sa-tiz dai tzeapa sateista de jertfitor singur vrand sa cedezi in fatza repetari caraielilor ce arunca vina si cauza pe altzii ca sa te razbuni ca prostul pentru sex intre pungi goale de pungashidoli, umplute cu stiintza desarta a lumii, sasaiala parvenita ce se infiltreaza si se linguseste ca s-o iei de buna, duh rau tzepuitor, ipocrit, lenes-puturos foarte muncitor, stressat de grija lumeasca a muncii si responsabilitatii muncii ipocritilor ”geniali”, responsabilitate si datorie mincinoasa plina de vorbe mari, vorbe de deznadajduiti sceptici, gropari teroristi silnicopati, iubitori de sine si tradatori de iubire, insistand la nesfarsit ca sa le fac pe plac, adica sa-mi doresc si sa vreau sa ies din iadul chinurilor tzepuirii si autotzepuirii intrun iuad mai mare si mai crud visat si prezentat ca rai, printro solutzie nebuna tzepuitoare mai rea si mai pierzatoare luata de mai buna, alintandu-ma si mituindu-ma intre cornitze cu lingusiri in ideea de merit, ca cica merit. Defapt nu merit decat sa fiu silnicit de cei rai si de rau la nesfarsit dar n-as vrea sa cred ca un egoist ca nimeni altcineva nu mi-l poate da decat eu insumi si sa ma apuc sa-mi dau raul si pacatele pentru bani, pentru grijile golului din punga cea mare si tare care urla ca din gura de sarpe ca-i goala si-ar vrea sa mai stie, sa se imbogatzeasca in fapte rele.
Nu cedez, nu injur, nu hulesc pe Dumnezeu.
Am cateva probleme grave. Orbesc si ametesc si lesin si mor.
Desfranarea mea e vinovata si nu fata, nu sfanta, nu preasfanta, nu micuta care se micuteste si ma ispiteste cu invinovatirea ei ca sa ma nemultumesc si sa ma scap de ea.
Suma combinezonului falselor sfintenii semete ale eurilor eretice si sinucigase. Si astea sunt vinovate si ma insemneaza cu moarte.
Nemultumirea-necredinta cu minciuni si furia gresita, din minciuni aprinse cu ura care il acuza pe Dumnezeu ca ar fi fost rau, ca ar face rau, ca mi-ar fi facut rau, ca-mi face rau,...si asta e vinovat in sufletul plin cu inchiuiri si mecanici criminale gata sa distruga si sa execute pe baza de minciuni si razvratiri ca si cum ar raspunde un mai mare.
Razbunarea gresita conform ispitei, prin crima si desfranare... si asta e vinovata.
Toate astea sunt o capcana a desfranari si rautatii la adresa lui Dumnezeu. Fac raul si nu-l pot opri si vreau sa scap din capcana si nu pot iesi decat intro alta capcana mai rea si mai criminala care-si deschide ispita si ma imboldeste sa fac rau lui Dumnezeu.
Capcana iadului plina cu tragedie, cu deznadejde, cu suicid, cu orice bine sau rau fac rau impotriva lui Dumnezeu si nu ma pot opri, nu pot iesi din capcana decat intro alta capcana mai rea in care traiesc un iad mai rau.
Hristoase-Cuvant, Tu esti Mantuitorul de la Dumnezeu.
Miluieste-te sa nu ne fac rau!... chiar daca nu mai pot si mor!
NU CRED IN SFINTENIA MORTII SI A DEZBINARII........... pe dos!
adaugare in 22.02.2021.13:37
ISE cu ”vina” ei te ia si-ti convine si faci... pacatul huuuUeeeeE... sa mori.
